După Ungaria și Slovacia, debitele Dunării vor crește și pe secțiunea românească. Hidrologii anunță că punctul maxim ar putea fi înregistrat la începutul lunii octombrie, când debitul fluviului ar putea depăși 8.000 de metri cubi pe secundă.

Autoritățile române susțin că au inspectat toată suprafața de diguri de pe traseul Dunării, iar punctele vulnerabile au fost puse în siguranță, în timp ce au fost pregătiți și mii de saci de nisip, pentru a se interveni de urgență.

Ce ar fi putut însă să facă statul până acum?

Cele mai recente inundații în localitățile din Lunca Dunării au avut loc în 2006, când peste 1.000 de km pătrați de teren au fost acoperiți cu apă. De-atunci și până acum, declară Camelia Ionescu, manager național în departamentul ape dulci de la WWF, statul a realizat doar planuri de cum ar putea fi diminuat riscul la inundații în zonele respective.

Un astfel de proiect cu lucrări de refacere a aproximativ 4.000 de hectare din Lunca Dunării, evaluat la 160 de milioane de euro, a fost inclus de autoritățile române în PNRR. La negocierile ulterioare duse de guvern cu Comisia Europeană banii au fost alocați către alte domenii, iar proiectul a rămas suspendat, fără o sursă de finanțare.

Camelia Ionescu a susținut că, din declarațiile oficiale ale autorităților, Lunca Dunării sau digurile care sunt de-a lungul Dunării pot să facă față. Sunt câteva zone în care au apărut erodări ale digurilor, dar pe care le-au identificat și le controlează. În același timp, alte măsuri care să diminueze riscul la aceste inundații au fost discutate, dar nu și implementate până acum.

Potrivit acesteia, discuțiile și planificarea, inclusiv diverse modelări, au fost realizate pentru întreg parcursul Dunării, din Germania până în România, până la aproape de vărsare, astfel încât să poată fi implementate măsuri care să stocheze în mod natural apa de-a lungul luncii.  De asemenea, tipul acesta de măsuri intră în categoria soluțiilor bazate pe natură, de refacere a fostelor lacuri care, înainte de îndiguiri, stocau apa în timpul viitorilor și o eliberau treptat pe parcurs. Este evident că acum trăim alte vremuri, dacă ne gândim la schimbările climatice, dar includerea unor măsuri bazate pe natură, împreună cu alte măsuri clasice, deja știute, ar ajuta foarte mult la diminuarea riscului la inundații.

În același timp, conform Cameliei Ionescu, măsurile bazate pe natură pot aduce beneficii pentru comunități, pentru biodiversitate. Împreună cu autoritățile române și comunitățile locale, au fost identificate zone de-a lungul Dunării, precum Gârla Mare, Cetate, Ciuperceni, Salcia, Bistreț, zona Potelu, Suhaia, unde pot fi luate măsuri de natură să preia apa Dunării și să refacă zonele respective.

Aceasta a precizat că în România sunt și lacuri, cum este lacul Bistreț sau lacul Suhaia, care ar necesita intervenții care să crească capacitatea de retenție a apei la viituri. Este de părere că aceste măsuri presupun lucrări hidrotehnice care să îmbunătățească legătura cu Dunărea, adică spargerea controlată a unui dig sau refacerea conectivității. În același timp, pot fi gândite și măsuri care să protejeze localități, astfel încât să nu fie inundate când vine viitura.